The Last Songs of autumn is a fascinating and daring book. The Brazilian author, Ruy Camara, transformed the dramatic life of your character in literary art. (John Le Carré)
I read and reread with enthusiasm the novel, The Last Songs of Autumn, by Brazilian writer Ruy Câmara. The plot that unfolds in these memorable pages is engaging, the atmosphere that hangs over the plot is dense and contagious, and the story of the young poet Lautréamont is beautiful and tragic as his life. (Noan Chomsky)
———————————
Fost afacerist brazilian, biograful lui Lautréamont Fost afacerist brazilian, biograful lui Lautréamont 16 Apr 2009 Alina Purcaru Scriitorul brazilian Ruy Camara si-a lansat miercuri seara cartea de debut. Cantece de Toamna (RAO), un roman masiv, construit in jurul figurii lui Lautréamont. Pentru cotidianul.ro scriitorul a vorbit despre rocada afaceri-scris, dar si despre efectul Paolo Coelho asupra literaturii Braziliei. Are 55 de ani si pana la aceasta varsta a schimbat zeci de slujbe, una mai marunta decat alta la inceput, pentru a ajunge sa conduca in cele din urma o corporatie si sa se invarta in lumea oamenilor de afaceri cu greutate.
A vazut 80 de tari si si-a intemeiat o familie, dar la 39 de ani i-a strans pe toti in jurul mesei si le-a spus ca inchide tot si se apuca de scris. Ruy Camara, omul de afaceri prosper, s-a inchis 14 ani in biblioteca si a scris ‘Cantece de Toamna’, un roman dens si intunecat despre viata unui poet revendicat de toate avangardele: Isidore Ducasse, conte de Lautréamont.
Cartea a fost selectata de RAO acum doi ani, cand s-a semnat contractul pentru traducere, si miercuri seara, chiar de ziua scriitorului, a fost lansata la Libraria Carturesti, intre scriitori, jurnalisti, ambasadori si apropiati, ai editurii si ai autorului deopotriva. Cartea a avut parte de un cor de recomandari. Au fost acolo cu pledoarii si informatii jurnalista si poeta Cornelia Maria Savu si traducatoarea cartii, Iulia Baran, iar Monica Grigorescu, fost ambasador al Romaniei in Brazilia, a plimbat auditoriul intr-un tur succint si relaxat al culturii braziliene.
Tot ea a facut un istoric pasionant al relatiei mereu apropiate dintre Brazilia, patria lui Camara, si Franta, cea a contelui Lautréamont, nascut in Uruguay. Destins si plin de energie, scriitorul a multumit fiecaruia dintre cei care au facut posibila traducerea, cu atat mai mult cu cat editura romaneasca a pariat pe el inaintea Germaniei, a Frantei si a Angliei, tari in care ‘Cantece de Toamna’ a ajuns sa fie tradusa. ‘Scrisesem o biografie fictionala si la sfarsit m-am intalnit cu Lautréamont si am lasat biografia.
Nimeni nu vorbea de fapt despre viata lui. Acest mister m-a sedus si am cautat in adancurile literaturii, pentru ca se vorbea mult mai mult decat se stia despre el’, a povestit scriitorul pentru cotidianul.ro, dispus sa stea de vorba chiar dupa discutii, autografe si toasturi care au lungit evenimentul mult peste limitele unei lansari de carte.
A povestit razand cum s-a pensionat la 39 de ani ca sa scrie literatura, si la fel de natural a recunoscut ca niciodata nu si-a imaginat sa beneficieze de atentia atator oameni: ‘Mi-am pasasit cariera de om de afaceri pentru a deveni scriitor in momentul in care farmecul lucrurilor lumii practice a pierit pentru mine. Mi s-a parut ca ceea ce as fi putut face in lumea afacerilor, facusem, ca venise momentul pentru a porni pe un drum complet diferit, care era drumul pe care as fi vrut sa il incep de pe cand aveam 18 ani. Abia dupa ce am putut avea conditiile materiale pentru a ma lansa in aceasta aventura, fara sa-mi fie teama ca voi face foamea, la 39 de ani, m-am pensionat si ma consacru in totalitate literaturii’.
Faptul ca acum e un scriitor intrat in circuitul international de prima mana, desi nou pentru el, nu e totusi o curiozitate: ‘Ceea ce se petrece cu aceasta carte e un lucru cu totul nesperat. Am scris-o numai ca sa ma asez pe locul meu, niciodata nu am visat si nu mi-am imaginat cum ar fi sa fiu un scriitor care se bucura de onoruri. Tot ce se intampla e rezultatul unui parcurs realizat de-a lungul a 14 ani de izolare in biblioteca mea, scriind pentru sertarul meu’.
Trecand de la ‘Cantece de Toamna’ la mediul literar in care traieste, Ruy Camara a povestit si desprePaolo Coelho, pana la urma cel mai cunoscut scriitor din Brazilia. A avut literatura tarii sale de beneficiat dupa notorietatea mondiala a lui Paulo Coelho? Raspunsul lui Camara a venit automat si categoric: ,,Fara indoiala. Paolo Coelho este un autor important, cunoscut in lumea intreaga ca autorul cel mai vandut si, intr-un fel sau altul, acest lucru a trezit atentia catre literatura braziliana, fara a mai vorbi ca, prin cartile sale, a stimulat un public numeros sa citeasca mai mult, iar literatura este facuta din cititori. Ei sunt cei care sustin literatura.
De aceea el e un autor important, nu doar pentru Brazilia, ci pentru toate limbile in care este tradus’. Cat despre calitatea literaturii lui Coelho, ea nu intra in discutie la bilantul final al influentei lui asupra obisnuintelor de lectura la scara mare: ‘Este o polemica legata de faptul ca opera lui n-ar fi de mare valoare, ca scrie carti comerciale. Acest lucru nu este atat de relevant pentru ca fenomene literare precum Harry Potter au stimulat un nou val de tineri cititori sa se indrepte catre citit si sa selecteze apoi ce scriitori prefera. Atunci cand cititorul se maturizeaza, el este selectiv’, a conchis brazilianul.
Ruy Camara s-a nascut in 1954 in Recife si a crescut intr-o suburbie a orasului Fortaleza. S-a specializat apoi in tehnologie mecanica, a studiat ingineria la Universitatea din Fortaleza, si-a luat licenta in sociologie si s-a specializat in dramaturgie pentru teatru, cinematografie si televiziune la Institutul Dragao do Mar de Arta si Cultura.
‘Cantece de Toamna’, un roman masiv care impune o lectura lenta si atenta la artizanatul fiecarei fraze, este rodul a cinci ani de scris efectiv si foarta multa munca de documentare. Criticii care i-au intampinat cartea in Brazilia si in America Latina au sesizat cu totii ca se afla in fata unui roman atat de puternic si de mestesugit lucrat incat pare aproape neplauzibil pentru un debut. 2009-04-17 ——————————- Consulatul Onrific Acreditat la Bucuresti |
Cântece de toamnă, de Ruy Camara, un scriitor brazilian minunat care nu trebuie ratat. Este romanul lui de debut în care a reuşit, deşi mulţi încercaseră înaintea lui, să meargă pe firul tainic la vieţii lui Lautreamont, pe numele adevărat Isidore Ducasse, ale cărui Cântecele lui Maldoror, sfâşietoare şi astăzi, sunt considerate prima operă suprarealistă. Camara reuşeşte să atingă şi să ţină atmosfera tulburătoare, copleşitoare a Cântecelor, într-un roman extrem de consistent, halucinant despre Contele de Lautreamont, care trebuie citit în linişte, cu multe căni de cafea, nu ceai. (Mădălina Georgescu – BOOKAHOLIC.RO)
CANTOS DE OUTONO é um romance povoado de problemas, conflitos e abrange todos os caracteres humanos. O autor escreveu uma obra-prima literária, que fala a uma audiência internacional sobre o melhor e o pior da natureza humana. Combinando um bom equilíbrio entre a literatura, história e drama humano, Ruy Câmara estreia com um romance totalmente original e deslumbrante que irá agradar os amantes da literatura universal, bem como os leitores da histórica e épica saga ficcional. Escrito em prosa poética visual e hipnotizante, os leitores vão encontrar nesta obra extraordinária muita coisa que irá cativar excitar e revigorar a sua imaginação. Ruy Câmara escreveu uma obra apaixonante, lírica e profunda, que fala de valores humanos universais, portanto, digna de um público internacional. Este é um romance atemporal, que vai encantar os amantes da ficção literária e vai cativar a quem saboreia uma grande história bem narrada. CANTOS DE OUTONO (THE LAST SONGS OF AUTUMN) é uma leitura obrigatória para qualquer fã sério de ficção internacional. (Amazon.com USA)
Después del éxito alcanzado en Brasil, España, Rumanía y en los países de América Latina, el romance de Ruy Cámara (laureado como 1º Finalista del Premio Jabuti 2004, por la Cámara Brasileña del Libro; Vencedor del Premio de Ficción 2004, de la Academia Brasileña de Letras y Premio de Traducción de la Asociación de Escritores de Bucareste) continúa ganando nuevas publicaciones internacionales, conquistando lectores en más de 40 países y, en la opinión de la crítica internacional, se consolidó como una obra prima de la literatura universal contemporánea. (Amazon – UK)
Brazilianul lui Maldoror
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Cultura nr.:212 / 2009-02-26 / Sectiunea: Cultura mozaic :
La sfarsitul anului trecut, Editura RAO a publicat romanul „Cantece de toamna“ al brazilianului Ruy Camara. Este primul roman al unui remarcabil dramaturg si poet, tradus \n limba romana din portugheza de Iulia Baran, care semneaza si notele masivei carti. Intr-o vreme \n care biografiile si biografiile fictionale sunt la mare pret \n \ntreaga lume, mai putin la noi, Ruy Camara ofera cititorilor o insolita, fascinanta – dupa cum afirma scriitori si critici literari din Europa si America de Sud – biografie-roman care \l are ca personaj central pe Isidore Ducasse, cunoscut \n istoria literaturii universale drept Contele de Lautréamont. Autorul „Cantecelor lui Maldoror“.
Cartea scriitorului brazilian este o surprinzatoare mixtura intre biografia riguros documentata, pana la nuante, si o fictiune polifonica. In mai multe registre, de la romanul realist, la ample desfasurari de „forte“ narative care se revendica de la realismul magic, impamantenit pe continentul sud american si exportat in Europa. Dupa cum afirma António Skármeta, „“Cantece de toamna“ este o carte originala si tulburatoare. In paginile sale, Ruy Camara spune povestea unui tanar poet din avangarda literaturii si a vietii. Autorul brazilian patrunde cu naturalete in viata Contelui de Lautréamont, fara sa lase eruditia sa domine poezia.“ Poet blestemat, cu o traiectorie enigmatica prin literatura si viata, Isidore Ducasse a trait doar 24 de ani (1846-1870). S-a daruit, pana la autodistrugere, scrisului inteles ca unica ratiune de a fi. O sensibilitate maladiva, potentata si de funeste accidente biografice, intre care sinuciderea mamei sale, Celéstine, in Ajunul Craciunului, in 1847, cel ce avea sa ramana pentru cititori, dar si pentru specialisti, deopotriva, un mister literar, si nu numai, i-a fascinat pe suprarealisti, mai ales pe André Breton, care l-a perceput ca pe un intemeietor al curentului. Paradoxal, Contele de Lautréamont, in realitate fiul consulului Frantei la Montevideo, a fost si a ramas un tanar care pare sa-si fi trait direct posteritatea. O enigma, asa cum l-a fixat in imaginatia catorva generatii de pasionati ai literaturii, dar si ai imaginii, celebrul Man Ray in fotografia „Enigma lui Isidore Ducasse“ – un sac legat cu sfoara care cuprinde intunericul, abisul in faldul unei capeline, o gluga fara chip, dar cu identitate fascinanta. Fascinatie a celui blestemat, a raului pur, pe care arta il sublimeaza, dar si il respinge, in egala masura. Pentru acest roman, „o opera genial de ciudata, perfecta sub aspect estetic, ce merita a fi citita, re-citita si gustata in liniste“ – dupa cum afirma Gerardo Mello Mourao -, scriitorul Ruy Camara a intreprins o veritabila calatorie de explorator. La Montevideo, la Paris, Bruxelles si Tarbes, refacand, din aproape nimic, traseul de viata si arta al celui ce a lasat literaturii universale „Cantecele lui Maldoror“. A trecut, apoi, la elaborarea unui op masiv, in care fictiunea pura, simbolurile, imageria suprarealista, documentele, reale sau inventate intalnesc personaje precum Charles Baudelaire, Victor Hugo, Napoleon al III-lea, Imparateasa Eugenia, de n-ar fi sa-i amintim decat pe cei ilustri. Strategiile sale narative sunt surprinzatoare: Vocea si Privirea care, de sus, anunta, supravegheaza si conduc la deznodamantul evenimentelor, naratorul omniscient care aduce la rampa sau trimite in planuri obscure o multitudine de personaje, monologul-delir, efect al opiaceelor, scrisori – intre care aceea a lui Victor Hugo, ce recunoaste valoarea coplesitor innoitoare a cantecelor – se aranjeaza perfect, ca intr-un puzzle, in economia romanului-biografie.
Toate schimbarile de ritm si registre sunt traduse remarcabil in romaneste de catre Iulia Baran, autoare si a notelor foarte utile si bine documentate. Traducatoarea a purtat o sustinuta corespondenta cu scriitorul brazilian, facand dovada profesionalismului, in asa masura incat Ruy Camara ii dedica si ei paginile „Cantecelor de toamna“, nu numai in editia romaneasca, ci si in editiile aparute, in ultima vreme, in Europa, inainte ca romanul sa fie ecranizat. Numele Iuliei Baran sta alaturi de numele lui Ivan Junqeira, poet, eseist, critic literar si traducator in portugheza a lui Baudelaire, T. S. Elliot si Ezra Pound, membru al PEN Clubului din Brazilia si, in prezent, presedintele Academiei Braziliene de Litere, si al Lucianei Villas-Boas, director editorial al Editurii Record, una dintre cele mai importante din Brazilia, care a publicat romanul „Cantece de toamna“. Este un gest, din cate stiu, unic in istoria traducerilor in limba romana a unor carti importante.
Scriitorul brazilian Ruy Camara va face o vizita la Bucuresti, incepand cu 13 aprilie, si a avut amabilitatea sa accepte publicarea unui interviu, in exclusivitate, in revista „Cultura“, la sfarsitul acestei calatorii.
———————————-
Ruy Câmara: la obsesión por el personaje en Cantos de otoño
Leyendo Cantos de otoño (2007), la famosa novela de Ruy Camara, el gran escritor brasileño, me convenzo de que uno tiene que estar obsesionado, tiene que sentir mucha afinidad con su personaje para obtener una novela de esta envergadura. Cada página, cada carta incluida, cada episodio de la brumosa vida del poeta Isidoro Ducasse tiene el sello de una pasión, de un respeto crítico por el hombre, lo que le brinda a la novela el sabor de una epopeya-homenaje inolvidable.
A esto contribuye la controlada retórica con que Camara ha escrito la novela, con figuras literarias y símiles, sí, pero también con un aliento poético en las descripciones de espacios y sensaciones, que configuran un compacto y largo poema-novela río que sin embargo nunca se sale de cauce y mantiene la atención del lector.
Antonio Skármeta ha dicho que se trata de “un libro inquietante y original” donde “la erudición no le pesa a la poesía”. Más: el brasileño ha hecho explotar el rígido interfaz de la biografía novelada y se ha dejado impregnar por la negra magnificencia del poeta uruguayo del XIX radicado en Francia; y gracias a ello nos ha entregado un testimonio sincero, de imaginación feraz y estructura feliz. Una gran novela.